Factori de risc ce duc la aparitia delictului

Termenul de „delicventa juvenila“ nu este intalnit nici in legislatia penala din tara noastra, nici in legislatia altei tari. El este o creatie a doctrinei penale si a teoriilor criminologice sau sociologice, in incercarile lor de a grupa o serie de infractiuni in functie de criterii de varsta, considerandu-se in mod justificat ca faptele penale prezinta o serie de particularitati determinate de nivelul de maturitate biologica si cu precadere mintala a subiectului activ al infractiunii.

Prin delincventa se intelege ca au loc o serie de fapte ilicite, indiferent daca au sau nu un caracter penal (fuga de la domiciliu, absenta repetata si indelungata de la scoala, abandonul scolar nemotivat de cauze obiective, precum si anumite fapte imorale care nu constituie infractiuni).

Este greu de presupus ca poti intalni copii sau adolescenti care sa nu fi comis cel putin o fapta nedorita. Intr-adevar nu toate faptele nedorite conduc neaparat la delicventa juvenila, dar ele sunt comise de majoritatea copiilor si a adolescentilor. Factorii de risc pentru comportamentul deviant al minorului sunt rezultatul influentei factorilor prenatali cat si a lucrurilor ce se petrec in viata minorului dupa nastere si care pot influenta intr-un mod nedorit comportamentul.

Copiii mamelor adolescente sunt mult mai dispusi sa devina delincventi. Aceste mame au tendinta de a folosi metode de educatie neadecvate si insuficiente, iar copiii lor, deseori, lipsesc perioade mari de timp de la scoala si comit fapte ce vizeaza incalcarea legii.

Prezenta tatalui sau a unui model masculin are un efect de protectie si diminueaza mult faptele negative ale copiilor.
Consumul de droguri, alcool si tigari pe timpul sarcinii vor avea o influenta negativa asupra dezvoltarii ulterioare a copilului. Mama care fumeaza in perioada celor 9 luni este supusa riscului de a da nastere la copii cu deficiente. Performantele scolare ale acestora fiind mult diminuate.

Consumul excesiv de alcool duce la nasterea unor copii care vor fi predispusi la hiperactivitate, cu inteligenta scazuta si cu o vorbire defectuoasa.

Hiperactivitatea incepe inainte de implinirea varstei de 5 ani, uneori chiar inaintea varstei de 2 ani, apoi va marca momente de progres in peperioada copilariei, tinzand sa persiste chiar si in anii adolescentei. Aceasta este asociata cu stari de neliniste, impulsivitate si atentie dificila, de aceea, momentul este consemnat ca sindromul hiperactivitate-impulsivitate-atentie dificila (HIA). Sindromul HIA presupune ca cei care il au este de asteptat ca pe viitor sa aiba comportamente care sa cada sub incidenta legii penale. Un grup de cercetatori suedezi a descoperit ca hiperactivitatea la 13 ani prezice infractiuni violente la 25 de ani, fapt confirmat si de alte studii.

Inteligenta scazuta este un factor important care duce la comiterea de delicate si poate fi identificat foarte devreme in decursul vietii, castigand tot mai mult teren printre alte numeroase cauze care stau la baza comiterii de infractiuni.

Inteligenta scazuta la varsta de 3 ani ar putea sa reflecte predispozitia pentru comiterea de delicte in jurul varstei de 30 ani. Este destul de riscant sa te raportezi separat la deficitul cognitiv fara a lua in calcul si performantele scolare destul de slabe. Inteligenta verbala scazuta este asociata cu performantele scolare slabe, toate acestea avand valoare predictiva, ridicata asupra comportamentului deviant al minorului.

Delincventii obtin rezultate mai bune la testele de performanta non-verbala, decat la cele verbale, deoarece ei gasesc mai usor sensul obiectelor concrete decat cel al conceptelor abstracte.

Despre rolul pe care il are familia in educarea tinerilor s-a vorbit destul de mult, iar societatea romaneasca „cei sapte ani de acasa“ a devenit un criteriu unanim acceptat, atunci cand in comportamentul unor indivizi se manifesta carente grave in ceea ce priveste educatia.

Supravegherea insuficienta a parintilor este principala cauza a delictelor comise de tinerele fete, iar pentru baieti a fost a doua cauza: severitatea parintilor practicata intr-un mod haotic a dus la cresterea numarului de infractiuni comise de copiii in cauza in loc sa conduca la o diminuare a ratei criminalitatii in randul acestora. In general, prezenta in educatia copiilor a unor factori care se adauga celor parintesti (gen anturaj dubios, prieteni nepotriviti, etc) dubleaza riscul de a comite delicte mai tarziu.

Comportamentul parintilor poate constitui unul dintre principalii factori care duc la comiterea delictelor. Este important sa se tina seama si de transmiterea genetica a comportamentului violent de la parinti la copii.

Problema de baza, care trebuie inteleasa la nivelul autoritatilor romanesti, este aceea de a nu se astepta pana cand comunitatea are probleme reale si copiii ajung in strada, ci sa faca tot posibilul ca acestia sa fie indrumati catre scoala. La noi in tara, acest demers intampina numeroase dificultati, existand serioase semne de intrebare cu privire la profesionalismul si chiar, bunacredinta a celor implicati in sistemul de protectie a copilului. De cele mai multe ori copii cad prada propriilor prieteni care au anturaje dubioase si care la randul lor au fost racolati sau au cazut in capcana “asa zisilor prieteni”.

In majoritatea tarilor unde economia nu merge, protectia copilului este lasata la urma listei de prioritati. Societatea nu poate schimba doar copilul, ci trebuie sa lucreze la fel de mult si cu familia.

Marea majoritate a copiilor strazii se prostitueaza pentru a supravietui si refuza sa vorbeasca despre abuzurile la care sunt supusi. In jur de 10% dintre fetele care traiesc pe strada se prostitueaza de la varste foarte fragede, noua-zece ani. Pedofilia este din ce in ce mai des intalnita in randul copiilor strazii. Majoritatea studiilor intreprinse in legatura cu influenta dezmembrarii familiilor si separarii cuplurilor asupra comportamentului deviant al minorului au fost focalizate mai mult pe pierderea tatalui, fiindca, pur si simplu, pierderea acestuia se intampla mult mai des.

O familie dezmembrata, dar unde mama este afectuoasa nu reprezinta un factor criminologic mai important decat o familie cu conflicte intre parinti, dese sau foarte dese. Mai mult, o mama iubitoare poate fi capabila intr-un anumit sens de a compensa lipsa tatalui.

Copiii din familiile dezmembrate prin divort au un risc potential mult mai crescut sa inceapa sa comita infractiuni la varsta de 21 ani, in comparatie cu cei din familiile unite, iar in familiile care s-au destramat in timp ce copiii aveau 0-4 ani, acestia erau mult mai predispusi la delincventa fata de copiii carora, de exemplu, li se dezmembrau familiile la varsta de 11-15 ani.

Recasatoria este asociata cu un risc crescut de delincventa, fapt care ar putea sugera un posibil efect negativ al parintelui vitreg.

Copiii din clasele de jos traiesc sub cultura delincventei acestora, deoarece, pentru ei standardele clasei de mijloc sunt de neatins. De aceea, ei recurg la incalcarea legii doar pentru a ajunge la un nivel mai ridicat.

La nivelul societatii romanesti, unde saracia aproape ca s-a generalizat, delincventa juvenila nu este neaparat legata de prestigiul occupational si educativ al parintilor. Aici, problema pare a fi mult mai complicata deoarece parintii, multi cu studii superioare, au o instructie care ii determina sa-si supravegheze si sa-si educe copiii intr-un alt alineat decat cel al crimei. Privarea parintilor de un statut socio-economic adecvat este asociata deseori si cu o posibilitate largita, oferita copiilor de a comite infractiuni. Dupa ce copilul creste si se dezvolta, se mai poate inca observa in comportamentul sau, care este unul normal, obisnuit, privarea socio-economica pe care a avut-o in copilarie.

O mare parte din copiii observati, cu varste intre 15-18 ani, au suferit condamnari cand nu erau angajati si mult mai putin atunci cand aveau o slujba.

Comiterea de delicate variaza si in functie de scoala unde invata copilul. Exista scoli care au o ridicata rata a delincventei si unde se instaleaza un inalt nivel de neincredere intre profesori si elevi.

Delicventa juvenila s-ar putea diminua considerabil daca atat parintii cat si societatea care ii formeaza pe tineri ar colabora si nu in ultimul rand daca noi toti am comunica deschis cu copii nostri, i-am asculta si indruma pe cele mai bune cai.